„Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINȚE JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.
Președintele Iohannis consideră că atunci când trebuie recuperați (de mai bine de un an) banii statului, acțiunea ANAF (recuperatorul) este pripită. Când ANAF – care nu a fost în stare să recupereze zecile de milioane de euro devalizați în diversele dosare de corupție – face un pas în acastă direcție, Președintele României afirmă că libertatea de exprimare riscă să fie „suprimată” de o „banală chestiune adiministrativă”.
Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3 încât să nu recunoști/realizezi că ANAF a procedat absolut legal în chestiunea recuperării, la fel cum trebuie să fii din nou prost încât să nu observi că libertatea de exprimare nu are nicio legătură cu recuperarea unui prejudiciu și nici licența de emisie cu sediul.
Între paranteze, mă aștept ca după acest comentariu păpușile de la televizor să-mi sară la beregată (drogat, bețiv, ipocrit, impostor etc.) semn că libertatea de exprimare e mai vie ca oricând.
Revenind, Președintele României se amestecă într-un litigiu al unei televiziuni private periclitând și influențând acțiunile unei instituții a statului aflată în subordinea unui guvern pe care pretinde că îl susține. Cam grav. Pentru că oamenii care l-au făcut pe Iohannis președinte au sperat că el va veghea la buna funcționare a instituțiilor statului.
Nu, domnule Iohannis, Barack Obama n-o să facă niciodată o declarație de susținere a CNN în ipoteza în care Ted Turner ar înfunda pușcăria condamnat pentru corupție. Oare dacă nu mi-aș plăti TVA-ul către ANAF timp de vreo cinci ani și m-aș afla în fața unei executări (consecință a unei sentințe judecătorești definitive) aș beneficia de susținerea dumneavoastră pentru această „banală chestiune administrativă”?
Domnul Iohannis a făcut astăzi exact ceea ce i-a reproșat lui Băsescu. Amestecul în bunul mers al instituțiilor statului. Singura diferență e tabăra.
Domnule Iohannis, în țara noastră există păpuși și Păpușari. Mai există și gloata care iubește circul cu păpuși, dar nu prea e conștientă de Păpușar. Pentru că una din legile teatrului este că scena trebuie astfel construită încât gloata să nu poată vedea ce se întâmplă în culise. Președintele României are obligația de a nu fi nici păpușă, nici Păpușar. Oricât de bombastic ar suna, el are obligația de a fi om. Ca să-i poată apăra pe oameni.”, este mesajul lui Chirilă.